Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” este considerat una dintre cele mai prestigioase instituții teatrale din România, trecând prin numeroase transformări din cauza evenimentelor istorice din secolul trecut. Citiți mai multe despre istoria înființării și dezvoltării acestei instituții pe bucharesttrend.eu.
Înființarea teatrului la București
Construcția teatrului a început în 1848, sub planurile arhitectului vienez A. Hefft. La început, acesta s-a numit „Marele Teatru”, iar în 1875 a devenit oficial Teatrul Național din București. Costache Caragiale a fost primul său director, iar acesta era unchiul celebrului dramaturg român Ion Luca Caragiale, al cărui nume avea să fie atribuit teatrului un secol mai târziu. Noul teatru a fost destinat, inițial, proletariatului, fiind deschis publicului larg. Ulterior, clădirea a fost extinsă pentru a atrage și alte categorii de spectatori. Prima reprezentație a avut loc pe 31 decembrie 1852, cu piesa Zoe sau Dragostea românească.
După 12 ani, teatrul a devenit o instituție culturală de stat. Astfel, în 1864, printr-un decret semnat de premierul de atunci, Mihail Kogălniceanu, teatrul a fost susținut financiar de stat și transformat în instituție națională. În 1877, la inițiativa directorului Ion Ghica, Parlamentul României a adoptat Legea Teatrelor, inspirată de regulamentul celebrului teatru Comédie-Française, creat de Napoleon.
Teatrul în timpul celor două războaie
În timpul Războiului de Independență, teatrul organiza spectacole pentru a sprijini soldații răniți și spitalele. Se întâmpla ca, în timpul reprezentațiilor, spectatorii să fie informați despre evenimentele de pe front. În 1880, la Teatrul Național au început să fie puse în scenă piesele dramaturgului Vasile Alecsandri, dedicate rezistenței, cum ar fi Despot Vodă, Fântâna Blanduziei și Ovidiu. Între 1916 și 1918, în timpul Primului Război Mondial, trupa Teatrului Național a fost evacuată la Iași, unde a găsit refugiu.
Clădirea teatrului de pe Calea Victoriei era considerată un monument de referință al vieții culturale din București. Acest statut onorific a durat până în august 1944, când o tragedie s-a abătut asupra teatrului. În ultimele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial, Teatrul Național a fost bombardat de aviația germană, în timpul unui raid asupra Bucureștiului. Scopul bombardamentului era de a distruge Palatul Comunicațiilor, aflat în apropiere, însă teatrul a fost cel care a suferit.
După bombardament, care a distrus clădirea de pe Calea Victoriei, teatrul și-a continuat activitatea în diverse săli din apropiere, precum Comedia (Majestic), Studio din Piața Amzei și chiar în sălile de festivități ale unor licee, precum Sfântul Sava, Matei Basarab și Cercul Militar. În 1952, Teatrul Național a sărbătorit centenarul său și a primit numele Ion Luca Caragiale.
Pe 20 decembrie 1973, a fost inaugurată noua clădire a Teatrului Național, cu trei săli: Sala Mare, Sala Mică și Sala Atelier. Proiectul inițial a fost realizat de arhitecții Horia Maicu, Romeo Belea și Nicolae Cucu. Arhitectura clădirii era specifică modernismului anilor 1960, însă aspectul său exterior a rămas neterminat. Clădirea a fost rapid asociată cu o „pălărie”, mulți susținând că seamănă cu pălăria purtată de celebrul Caragiale. Acesta a fost motivul pentru care dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu a cerut o reconstrucție a clădirii în 1978, după ce un incendiu distrusese Sala Mare. Ceaușescu a solicitat un stil arhitectural clasic, mai adecvat unui teatru național, și astfel clădirea a fost modificată atât la interior, cât și la exterior. În urma acestei renovări, a fost adăugată Sala Amfiteatru.
Istoria recentă a Teatrului Național
În 1990, regizorul Andrei Șerban a fost numit director general al teatrului, punând în scenă trilogia antică, cu participarea unor actori renumiți precum Maia Morgenstern, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ilinca Tomoroveanu, Adela Mărculescu și Olga Delia Mateescu.
După Revoluția din 1989, tot mai mulți au cerut revenirea clădirii teatrului la forma sa inițială. Această idee a câștigat teren în 2002, când studiile seismice au arătat că structura de rezistență fusese slăbită, iar teatrul avea nevoie de o nouă renovare.
Astfel, Teatrul Național din București a fost din nou renovat și restaurat începând cu 2011. După lucrările efectuate, fațada teatrului a revenit la aspectul său original, anterior intervențiilor din epoca comunistă. Sala Mare și-a recăpătat aspectul inițial, iar loja oficială, creată la ordinul lui Nicolae Ceaușescu, a fost desființată.
Noul Teatru Național a fost inaugurat oficial în noiembrie 2014, iar prima reprezentație a avut loc câteva luni mai târziu, în aprilie 2015.
Teatrul Național din România este un adevărat simbol cultural de importanță națională, o instituție care, de-a lungul anilor, a contribuit la formarea a numeroase generații de actori. Teatrul dispune de un amfiteatru în aer liber pe acoperiș, deschis publicului din mai până în septembrie. Aici au loc diverse spectacole, de la piese de teatru și dans, la concerte de jazz, rock sau folclor, proiecții de film și întâlniri cu artiști.
