Istoria teatrului bucureștean începe la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Atunci s-a observat o nevoie acută a locuitorilor orașului pentru diverse forme de divertisment, dintre care teatrul era una dintre principalele. Această nevoie persistă și în zilele noastre. În secolul XX, în oraș au apărut câteva teatre noi, care, cu anumite rezerve, pot fi considerate tinere. În continuare, vom prezenta cinci teatre din București, care au apărut în oraș în secolul trecut sau la începutul secolului XXI și care pot fi numite teatre noi. Mai multe detalii puteți citi pe bucharesttrend.eu.
Teatrul Constantin Tănase
Constantin Tănase este acel tip de teatru care combină gustul pentru spectacole minunate cu satira socială și civică. Teatrul Constantin Tănase a fost fondat la 23 mai 1919. Atunci, pe strada Academiei, a fost pusă piatra de temelie a grădinii „Cărăbuș”, unde funcționa grădina de vară „Prietenii orbilor”. După dispariția „Companiei Cărăbuș” și moartea marelui actor Constantin Tănase, teatrul a funcționat sub alte denumiri provizorii: „Ansamblul de Estradă”, „Teatrul de Estradă de Stat”, iar în 1962 a devenit „Teatrul Satiric”. În 1990 a primit numele actual. Până în 1991, Teatrul Constantin Tănase avea trei scene permanente: Sala Savoy, Victoria și Grădina Boema. În prezent, funcționează în Sala Savoy și în Teatrul de Vară Herăstrău, unde au loc spectacolele sezonului estival.
Teatrul Nottara
Clădirea în care funcționează astăzi Teatrul C.I. Nottara, cu două săli — Sala Horia Lovinescu și Sala George Constantin — a apărut în 1946. Proiectul arhitectural a fost încredințat lui Radu Dudescu, care era arhitectul principal al Băncii Naționale și avea un birou arhitectural privat. A proiectat clădirea în trei luni, astfel încât la 31 iulie 1942 proiectul a fost depus la Primăria București pentru obținerea autorizației de construcție. Documentul a fost semnat. Clădirea era compusă din două blocuri separate, care îndeplineau funcții diferite. În incintă existau două teatre: Teatrul „Odeon” și teatrul-studio. Compania națională de construcții „Sonaco” a început construcția în 1943, dar s-a confruntat cu o serie de dificultăți din cauza condițiilor de război. În august 1946 clădirea a fost în mare parte finalizată; Teatrul „Odeon” aștepta deschiderea în sezonul de toamnă, iar teatrul-studio era finalizat în proporție de 80%. Aici și-a început activitatea Teatrul „C.I. Nottara”, fondat în 1947 ca Teatrul Armatei, iar ulterior, în 1960, a primit numele actorului Constantin I. Nottara. În Sala Horia Lovinescu a Teatrului Nottara, iubitorii de comedie găsesc întotdeauna un spectacol atractiv și vesel, în timp ce în Sala George Constantin, pe lângă comedii, actorii joacă și piese experimentale. Acestea poate au o adresabilitate mai mică, dar încurajează gândirea.
Teatrul Masca
La 24 mai 1990, prin decizia Guvernului, a fost fondat Teatrul Masca, ca teatru de gesturi, pantomimă și expresie corporală. A devenit singura instituție de acest profil din România. În iulie același an, Teatrul Masca funcționa în subsolul unei clădiri din cartierul Aviatorilor, pe strada Aleea Alexandru. Nu exista finanțare, așa că toate materialele necesare pentru început, cum ar fi foi de hârtie, plicuri și alte rechizite, erau aduse de acasă. Sala de repetiții de 20 de metri pătrați a fost amenajată din fondurile actorilor. Aceștia și-au folosit propriile mașini pentru a aduce costume vechi din alte teatre, au împrumutat echipamente de sunet de la prieteni și așa mai departe. Dintre cei care au început în acea perioadă, au rămas doar actorul Mihai Malaimare, actrița Ana-Maria Pîslaru, actorul Sorin Dinculescu și regizorul Anca Florea. Pe 5 august 1990, a avut loc primul spectacol al teatrului, realizat într-un timp record de șase actori: Ana-Maria Pîslaru, Dalila Gall, Sorin Dinculescu, George Toropoc, Florentin Dușe, Tudorel Filimon și Mihai Malaimare. Spectacolul a fost prezentat în aer liber la „Cafeneaua Muzeului Literaturii Române”, iar deja în august, Teatrul Masca a pornit în primul său turneu în afara Bucureștiului, la Costinești. Premiera Teatrului Masca — „Clovnii” — a avut loc în septembrie 1990 într-o sală amenajată de actorii trupei. În 2017, Teatrul Masca a lansat noua publicație „Caietele Masca”. Primele două numere au fost dedicate temelor Outdoor și Mask. Spectacolele Teatrului Masca au loc în parcuri, iar trupa participă frecvent la festivaluri locale și internaționale.
Teatrul Studențesc Podul
Teatrul Studențesc Podul este un loc fermecător încă din 1967. Aici, actorii sunt ceea ce trebuie să fie: elementul principal al spectacolului, principalii purtători de emoții, cei care creează o atmosferă specială, datorită căreia spectatorul dorește să revină la teatru iar și iar. Asociația Teatrală Podul, fondată în 2006, își propune să susțină activitatea acestui Teatru Studențesc, situat în podul Casei de Cultură a Studenților din București. Este un loc de întâlnire pentru artiști și studenți interesați de activitatea culturală. În cadrul proiectului Podul au fost puse în scenă numeroase experimente teatrale. Actorii nu au renunțat niciodată la ceea ce este esențial în teatru — relația dintre ei și public. Ei au transmis un mesaj care unește scena și publicul într-un spațiu aparte, inefabil. Teatrul Studențesc Podul a fost fondat la Casa de Cultură a Studenților din București, la inițiativa Magdei Bordeianu și a lui Grigore Popa, pe atunci studenți la Facultatea de Teatru. Primul spectacol a avut loc la 10 ianuarie 1968. A fost primul teatru din România care a renunțat la scena italiană, creând spațiul de joc acolo unde exista orice delimitare. Astfel, a fost stabilit un dialog mai apropiat între actor și public. Directorul și mentorul trupei timp de peste patru decenii a fost regizorul Cătălin Naum, care a instruit mulți actori tineri ce ulterior au devenit importanți. An de an, trupa se reînnoiește, primind noi membri. Acești tineri se află la începutul carierei actoricești. Principiul acceptării în echipă este simplu: cine vrea, rămâne. În prezent, trupa are 21 de membri, majoritatea fiind studenți din diverse instituții de învățământ din București.
Teatrul Coquette
La începutul anului 2015, Teatrul Coquette a apărut pe harta culturală a Bucureștiului, la inițiativa actriței Ruxandra Balasu, a regizoarei Ingrid Bonța și cu sprijinul artistului vizual Daniel Divricean. Devotat teatrului independent, dar deschis la diverse experimente și evenimente culturale, Teatrul Coquette urmărește să funcționeze ca un spațiu de întâlnire, comunicare și exprimare pentru artiști independenți. Teatrul Coquette este o casă boierească în stil neoromânesc, cu un semn discret pe fațadă. Dacă intrați în această mică reședință, veți descoperi Teatrul Coquette. Acest mic teatru își merită numele. Este o clădire interbelică, parcă desprinsă din romanele lui Eliade. Această casă boierească acoperită de iederă amintește de Bucureștiul misterios al vremurilor trecute. Interiorul este foarte spațios, iar în sală veți găsi fotolii de la începutul secolului al XIX-lea. Coquette păstrează atmosfera unui mic teatru clasic, o sală mare de recepții, unde sunt așezate un pian, lucrări de artă, scaune elegante și câteva elemente de decor suprarealiste. Toate aceste obiecte par să aibă multe povești, inspirând intimitate și căldură. Din dorința de a stimula curiozitatea unui public larg și divers în teatrul independent, repertoriul Teatrului Coquette include spectacole pentru adulți, în special din texte contemporane, precum și spectacole pentru copii, inspirate din basmele clasice.
