Puțini dintre cei familiarizați cu activitatea recentă a regretatului compozitor Cornel Fugaru își mai amintesc că acesta a fost liderul uneia dintre cele mai îndrăgite trupe „beat” ale anilor ’60. Era un solist vocal fermecător, capabil să însuflețească publicul cu vocea sa ușor guturală, în stilul lui James Brown. În spatele său se afla echipa sa de susținere, formată din Alexandru Arion, Dan Voinescu, frații Cobârzan și Ucu Bratu Voiculescu. Spre deosebire de alte trupe care doreau să fie mai „intelectuale”, „Sincron” a optat pentru cântece populare pe care le-aranja puțin. „Sincron” a fost inițiatorul curentului de „etnobeat” românesc. Mai multe despre activitatea acestei trupe talentate, citiți pe bucharesttrend.eu.
Începuturile bucureștene ale trupei
Băieții nu au ezitat să interpreteze piese din repertoriul internațional, alegându-le astfel încât să fie cât mai ritmice și accesibile publicului larg. La concertele lor, se auzeau melodii celebre precum „Hăulita de Gorj”, „Alunelu’”, „Lilly” sau „Monday, Monday”, toate interpretate de Cornel Fugaru cu vocea sa ușor răgușită.
Din păcate, ca și în cazul trupei „Savoy”, muzicienii au căzut în plasa oficialilor comuniști, care le-au oferit mai multe avantaje. Contractul cu teatrul „Constantin Tănase”, turnee în țară și chiar în străinătate, apariții regulate la televiziune și în filme – toate acestea aveau scopul de a neutraliza influența altor trupe rebele asupra publicului tânăr. Se crea astfel o iluzie falsă de „rock românesc” – că oricine dorește să cânte acest stil o poate face. Acest lucru a avut un efect de bumerang asupra fanilor rock din România, care, deși puțini, erau critici. Cu fiecare material despre „Sincron” în mass-media, interesul publicului fidel scădea, până când acesta a dispărut complet.
Practica coverurilor celebre
Totul a început la București. Numele „Sincron” este asociat cu Cornel Fugaru, student la clasa de compoziție a Conservatorului din București, care a fondat trupa în toamna anului 1964. Primul spectacol pe scenă a avut loc pe 22 octombrie 1964, la Casa de Cultură „V.I. Lenin”. Cornel cânta la pian și era totodată și solistul vocal al trupei. Inițial, interpretau coveruri „beat” din repertoriul unor trupe celebre precum „Beatles”, „Rolling Stones”, „Who”, „Monkees”, „Ventures”, „Shadows” și altele. Aceste piese erau cântate la serile dansante de la Casa de Cultură din Sectorul 6, iar rolul de „jukebox” era extrem de avantajos în acea perioadă. Tinerii cunoșteau hiturile trupelor britanice nu direct, ci prin intermediul trupei „Sincron”.
În 1965, toboșarul Ilie Mihalache a fost înlocuit de Doru Donciu, care a rămas în trupă pentru puțin timp. Ulterior, a venit Ucu Bratu Voiculescu. Pe lângă hiturile internaționale, „Sincron” a început să compună propriile piese, majoritatea fiind adaptări ale unor compoziții populare, precum „Hăulita”, „Alunelu”, „Ducea rufele la râu” și „În gară la Leordeni”. Aceste melodii erau apreciate de public și nu generau probleme din partea autorităților. Dimpotrivă, autoritățile chiar susțineau și încurajau muzicienii. Trupa a câștigat o mare bază de fani devotați, care trimiteau scrisori și apeluri la radiouri și televiziuni pentru a cere prezența muzicienilor în numeroase emisiuni muzicale.
Așa au apărut scurtmetrajele TV: „Opt minute de vis” și „Opt exerciții pe 625 de linii”, în care, alături de trupă, apărea Anda Călugăreanu. În această perioadă, băieții au fost invitați la studioul „Electrecord”, unde au înregistrat primul album de 33 de rotații cu cântece în engleză și câteva mini-albume cu hituri proprii sau compuse în colaborare cu Margareta Pâslaru și Anda Călugăreanu. Muzicienii au apărut pe copertele albumelor alături de trupa „Mondial” și de grupul „Electrecord”.
Primul show rock dinamic
„Sincron” a fost prima trupă românească de beat care a câștigat o medalie la un festival internațional. Este vorba despre Premiul III și medalia de bronz la categoria „trupe beat” la Festivalul Tineretului din Sofia, în 1968. După acest succes, băieții au apărut în mai multe reviste și au susținut turnee extinse în țară și în Polonia (au avut opt turnee în perioada 1967-1970 și unul în 1974). De asemenea, au avut turnee în Israel (noiembrie 1969) și URSS (noiembrie 1972).
Pe parcursul acestor ani, trupa a suferit numeroase schimbări de componență, singurul membru constant fiind Cornel Fugaru. Începând cu 1969, publicul pasionat de rock a început să fie tot mai atras de trupele care cântau rock psihedelic, ceea ce a determinat trupa „Sincron”, cunoscută drept o formație „beat”, să-și piardă popularitatea. Schimbarea orientării muzicale, care a avut loc în 1970, spre soul și muzică comercială, le-a adus câteva contracte importante în baruri și restaurante din România și din străinătate. În orice caz, „Sincron” rămâne un pionier, fiind creatorul primului show rock dinamic, cu un solist vocal carismatic și o mișcare scenică impresionantă.
