George Enescu a fost un compozitor, muzician și pedagog remarcabil. Opera sa este considerată o importantă moștenire culturală a României. În onoarea artistului au fost denumite o piață, o localitate, un festival de muzică, o orchestră filarmonică și un premiu. Mai multe detalii pe bucharesttrend.eu.
Biografie
George Enescu s-a născut pe 19 august 1881 în satul românesc Liveni. A fost al optulea copil al familiei și singurul care a supraviețuit. Talentul său muzical s-a manifestat încă din fragedă copilărie. La vârsta de 3 ani, în timpul unei vacanțe într-o stațiune balneară, Enescu a auzit un instrument muzical și a doua zi a încercat să reproducă melodia. Ulterior, părinții i-au dăruit o vioară. La vârsta de 5 ani, băiatul a început să compună singur melodii și visa să devină compozitor. Părinții i-au susținut creativitatea și la 7 ani l-au trimis să studieze la Conservatorul din Viena. După ce a absolvit educația muzicală de bază, Enescu a plecat în Franța pentru a-și continua studiile la Conservatorul din Paris. Profesorii au fost încântați de interpretarea sa talentată a simfoniilor și i-au dăruit tânărului artist o vioară prețioasă. Cu toate acestea, George dorea să se afirme în special ca și compozitor, așa că a dedicat mult timp creării de opere muzicale. În 1898, compozițiile de autor ale lui Enescu au debutat în mai multe concerte pariziene.
În 1920, artistul s-a mutat la București pentru a-și dezvolta activitatea creatoare în țara sa natală.
Cariera de compozitor
Pentru o lungă perioadă de timp, George Enescu a trăit între două orașe – București și Paris. De asemenea, muzicianul avea un program de turnee foarte încărcat în țările din Europa și America.
La începutul anilor 1900, a fondat și a condus un trio cu pian și un cvartet de coarde. În ciuda succesului răsunător al acestor ansambluri muzicale, Enescu aspira să se dezvolte ca și compozitor. După mutarea la București, artistul a oferit lecții private de vioară și a concertat solo în cadrul marilor concerte de muzică clasică din capitală. Cu toate acestea, în cele din urmă, George și-a împlinit visul și a reușit să obțină succes în calitate de compozitor.
În 1920, muzicianul a fondat și a condus Societatea Compozitorilor Români, a cărei activitate viza protejarea drepturilor de autor, susținerea muzicii profesioniste și promovarea dezvoltării educației muzicale.
În plus, muzicianul a fost dirijorul orchestrei filarmonice, care, în 2025, continuă să concerteze la Ateneul Român. În paralel, Enescu organiza concursuri de creație pentru compozitori. Câștigătorilor, organizatorul le oferea recompense bănești generoase și oportunitatea de a concerta în cadrul concertelor de muzică clasică. La 3 ani după moartea artistului, în onoarea sa a fost înființat oficial Premiul Internațional George Enescu, care se desfășoară anual la București.
Viața personală
În 1909, în cadrul unui eveniment artistic la București, George Enescu a cunoscut-o pe prințesa română Maria Cantacuzino. Femeia era căsătorită, dar nu și-a putut ascunde simpatia pentru talentatul muzician. Pentru o lungă perioadă, George și Maria au avut o relație de prietenie. În 1928, femeia a rămas văduvă, ceea ce i-a afectat sănătatea mintală. George a sprijinit-o și, în ciuda programului său de lucru încărcat, i-a fost alături. Ulterior, între cei doi s-a dezvoltat o relație romantică. La sfârșitul anilor 1930, îndrăgostiții s-au căsătorit. Cuplul a locuit în principal la Palatul Cantacuzino din București. Relația lor a fost tensionată din cauza caracterului dificil al Mariei. Cu toate acestea, în ciuda neînțelegerilor, căsnicia a rămas solidă. Unele dintre celebrele opere muzicale ale lui Enescu au fost scrise pe fondul conflictelor familiale.
În 1946, din cauza instaurării regimului comunist, cuplul a emigrat la Paris, unde George Enescu și-a petrecut ultimii ani din viață.
Conform informațiilor oficiale, compozitorul nu a avut copii. Cu toate acestea, există numeroase versiuni referitoare la o fiică nelegitimă a lui Enescu, născută în 1906 dintr-o relație cu o menajeră.
